par/fumuri (da'nu sunt) - canacarana

incerc sa torn o cana
sa-mi torn...
nu
nu vreau s-o parasc

tot chinui cana, o conving
sa faca minim de efort
si cu speranta prearanirii
sa-mi iasa-un imposibil, fericirii

incerc s-o picur, curg... as vrea
suvoi sa-mi curat mintea de nevoi
o storc, strivesc chiar indraznesc
dar ea se reculege-n ciob

imi lasa rani
drept amintiri
durere-n suflet, nu-n priviri
doar nu mai am

penibil, softu-i virulent
de invers eu fortez prezent
ce lumea mea de mii de ani
a exersat si-si toarna apa-n cani

nu cum degeaba incercam sa-mi strecor cana
peste fluidul care
pe dosul palmei o suspensie-l tinea
forta, mai bine intru eu in ea.